Ah, manierele astea! |
In copilarie si adolescenta, cand primeam observatii legate de maniere ("nu tine coatele pe masa", "nu pune servetul la gat", "nu baga cutitul in gura"), ma intrebam cine naiba s-a trezit sa faca toate regulile astea absurde, bune doar ca sa dea un motiv matusilor trecute de menopauza sa faca pe desteptele. Adica, pe cine deranjeaza ca eu imi pun servetul la gat? Sa faca fiecare ce vrea cu servetul lui!
Imi imaginam ca se aduna undeva niste oameni foaaaaarte seriosi care se aseaza si scriu aceste coduri ale manierelor elegante, pe care le prezinta apoi populatiei ca pe niste decrete regale: "Astea sunt, oameni buni, trebuie sa va conformati, altfel veti fi considerati niste tarani de la coada vacii!"
Cei care scriu aceste coduri ar trebui sa explice rostul fiecarei norme, mai ales in cazul celor a caror motivatie reala e mai greu de dedus. Ne dam cu totii seama ca nu e frumos sa vorbesti cu gura plina ca sa nu le oferi celorlalti spectacolul unui bol alimentar in drum spre descompunere, dar alte reguli ne par absurde si par uneori chiar sa contravina bunului-simt. De ce sa ridici musai ceasca de cafea cu tot cu farfurioara? De ce sa intri inaintea femeii intr-un bar, cand tot timpul am fost invatati sa deschidem usa doamnelor? Si servetul ala nenorocit!!! Care e rostul? Doar asa, ca sa semanam cu niste papitoi trasi cu sfori?
De fapt, regulile de comportament in societate sunt mai intotdeauna bazate pe bun-simt, chiar daca nu-ti pica fisa din prima. Ele sunt, intr-adevar, lansate de o elita (oamenii educati), dar trebuie sa fie adoptate de un numar mare de persoane pentru a fi considerate norme. Unele raman la stadiul de ciudatenii si snobisme, cum ar fi ridicarea degetului mic cand tii ceasca de ceai sau cafea in Anglia, in anumite grupuri, un gest considerat de prost-gust in alte parti.
Politetea si o buna stapanire a abilitatilor sociale ne atrag respectul celor din jur, atunci cand sunt insotite de naturalete. La noi, multa lume nu respecta nici macar regulile elementare. Nu e obligatoriu sa stii cum se mananca cele mai exotice specialitati, dar macar de ne-am dezbara de chestii de genul "Va rog sa va descaltati, ca am dat cu aspiratorul... va ofer niste papuci de casa!" Motivatia? Trebuie sa respecti munca gazdei si sa nu cumva sa-i aduci praf pe pretioasele persane! De fapt, descaltatul este un gest intim, papucii de casa sunt obiecte personale (e ca si cum le-ai imprumuta musafirilor cate o pereche de chiloti) si contrastul dintre ei si imbracamintea de strada e mai mult decat ridicol.
Cati dintre noi n-am asistat in copilarie la petreceri in care cucoane coafate si aranjate isi taraiau toaletele cu sclipici in slapi de cauciuc? Gazda poate sa-si puna un covoras mai gros in fata usii, sa ofere musafirilor ceva sa-si stearga incaltarile in caz de noroi, sau sa nu mai invite oameni si sa-si petreaca viata inchinandu-se la covorul fara pata.
Fireste, intre prieteni apropiati, lucrurile se stabilesc la mica intelegere, dar in situatiile mai formale trebuie sa ne gandim ca aceste reguli au fost stabilite tocmai pentru a-i proteja pe cei ce le urmeaza de situatii incomode, sau de privelisti inestetice.
Ma rog, intre timp am crescut mare si am aflat ca nu se baga cutitul in gura din acelasi motiv pentru care nu ti se ofera la masa hartie igienica in loc de servetele, ca ceasca se ridica cu tot cu farfurioara pentru a evita eventuala varsare a continutului si implicit patarea si oparirea, iar servetul nu se pune la gat ca sa nu semene intalnirea cu un congres al pinguinilor.
Am citit intr-o revista ca acum e la moda sa fii domn si ca pana si rapperii cei mai duri merg la cursuri de maniere elegante. Cum o fi sunand: "Sarut mainile, bitch!"
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Joburi |
Prieteni |
Stiri |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
