Discurile de vinil sau tehnologia digitala? |
In 1948, utilizarea policlorurei de vinil si aparitia egalizatorului au permis cercetatorilor de la Columbia sa perfectioneze discurile cu 78 de turatii pe minut si sa puna la punct discul LP (Long Playing), care se roteste cu 33 de turatii pe minut si are o durata de 20 de minute.
Cu toate ca vinilul a fost stabil, viata sa nu a fost nelimitata. Discurile vinil sunt confectionate din policlorura de vinil, care se degradeaza chimic in urma expunerii la ultraviolete si caldura. Stabilizarea se poate face prin adaugarea unei substante chimice in timpul producerii discului. Aceasta nu previne degradarea, dar o controleaza facand discurile de vinil rezistente la atacul fungic si la umiditatea crescuta.
Cu toate ca suntem la o mie de ani lumina de discurile de vinil, acestea mai sunt cautate si astazi intr-o anumita masura … pacat ca doar de cativa colectionari; mai sunt prizate si de DJ, care obtin mai usor efectele dorite prin intermediul acestora.
Strabunicii nostri ascultau muzica la gramofon, ca mai apoi bunicii si parintii sa nu poata trai fara patefon ori pick-up. Generatii intregi au fost fascinati de rezonanta discului de vinil. Cate perechi nu s-au format, ca mai apoi sa-si uneasca destinele pe la diferitele serate dansante, in acordurile muzicii venite de la acest "plastic rotund"?
Astazi ascultam muzica pe diferite suporturi media: compact disc (CD), caseta audio, DVD etc. Acum 80 de ani, astfel de lucruri nu existau, dar pe piata se gasea altceva: discul de vinil, care a cunoscut o indelungata perioada de glorie. In Romania, momentul maxim al discurilor de vinil s-a concretizat intre anii 1960 si 1980. In vremurile in care MP3-ul era inexistent, aprovizionarea cu "muzichie" se facea pe diverse cai, iar discurile valorau o avere.
In strainatate exista firme care inca mai produc discuri de vinil, dar cu un caracter exclusiv particular - pentru colectionari sau discoteci. "Cu toti amatorii, cu toti microbistii, cu toate discotecile din lume, consumul nu mai este atat de mare ca atunci cand vinilul era un disc comercial, care se vindea in magazine si pe care il cumpara toata lumea. Perioada de inflorire a fost intre anii 60' si 80' la noi in tara si nu numai. Tirajele unor titluri ajungeau la sute de mii de exemplare", povesteste Grigore Petreanu, in varsta de 74 de ani, care a fost consilier timp de 50 de ani la Electrecord.
De asemenea inginerul Grigore Petreanu afirma ca: "Sunetul pe un vinil este mai cald, mai placut, cu toate ca exista zgomotul acela de fond; sunetul de pe compact disc este mai rece, mai putin prietenos. Un ac de pick-up are o forma conica, iar santul are forma unei sinusoide neregulate. Contactul este punctiform si, prin frecare, apare zgomotul de fond. Citirea la CD se face fara contact direct, cu laser. Un disc vinil se poate asculta, cu un ac ingrijit, de 200 de ori, iar cele moderne chiar si de o mie de ori, fara a fi afectata suprafata".
In teorie si de multe ori in practica un disc de pickup suna mai bine decat un CD pentru ca pe disc informatia este analogica. De ce credeti voi ca marii muzicieni prefera sa inregistreze cu o vioara adevarata si nu fac asta cu nu stiu ce scula care poate imita vioara? Ideea este ca sunetul analogic este mai "cald" si mai "rotund" decat cel digital. Muzica este facuta din sunete, dar senzatia de caldura si real vine de la armonicile sunetelor si asta numai un pick-up poate sa redea. Problema este ca oamenii, din comoditate, prefera CD-ul.
Discurile de pick-up sunt mult mai bune din punct de vedere acustic decat CD-urile, pentru simplul motiv ca melodiile "analoage" (sa le numesc asa) au tot spectrul sunetului, pe cand la CD-uri varfurile lancilor de sunet sunt retezate pentru a fi transformate in format digital.
Pentru a explica diferenta dintre digital si analogic voi porni de la termenul "waveform", care inseamna reprezentarea vizuala a semnalului (amplitudine/timp). Semnalul analogic este reprezentat ca o linie ondulata, iar semnalul digital este reprezentat ca o linie franta. Problema nu e numai de reprezentare. Semnalul analogic variaza continuu … asta inseamna ca in orice moment vom gasi o valoare a amplitudinii. La semnalul digital valoarea amplitudinii este prelevata la intervale de timp egale si prestabilite. Cu cat intervalele sunt mai mici cu atat fidelitatea sunetului va fi mai mare, dar nu va ajunge la cea data de semnalul analogic.
Pentru mai multe informatii puteti puteti da un click aici.
Cu toate ca in anii 1980 informatiile de orice fel si, implicit, titlurile muzicale straine ajungeau pe o filiera mult mai complicata in urbe, melomanii erau la curent cu tot ceea ce insemna muzica, de aur pentru multi colectionari si de neimaginat pentru tanarul de azi, tolanit in fata calculatorului si plictisit de orice titlu muzical descarcat, adesea, gratuit prin intermediul internetului.
E regretabil faptul ca discurile de vinil au disparut de pe piata si, cu siguranta, in ciuda solicitarilor restranse ale cluburilor si discotecilor si cu toata pasiunea colectionarilor, nu vor putea reinvia niciodata.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
| Joburi |
Prieteni |
Stiri |
 |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
